Astazi zambesc

N-am scris de foarte multa vreme si recunosc ca mi-a fost dor si mi se face de multe ori dor sa scriu, insa timpul se pare ca nu-mi mai permite, dar o sa treaca toata nebunia asta la un moment dat.
Astazi zambesc, iar, larg si vesel. Un zambet din acela tampit pe care il ai continuu pe fata chiar daca stii ca n-ai toate motivele din lume pentru care sa zambesti, si anume: nu am multe din lucrurile pe care mi le-as dori, nu am langa mine persoane pe care le iubesc, nu am suficienta forta sa fac lucruri pe care la gandesc, nu le pot multumi indeajuns parintilor mei pentru tot ce-au facut pentru mine, nu sunt in stare sa-i fac sotului meu in fiecare zi o bucurie sau macar sa zambesc in fiecare zi asa cum isi doreste el, dar cu toate acestea, astazi sunt fericita, chiar daca este marti.
E o zi din aia in care te trezesti si primul lucru pe care il faci este sa zambesti multumita, de visul pe care l-ai avut sau pentru ca-l vezi pe iubu langa tine cu o fata haioasa care se pisiceste ca vrea sa mai stea in pat si iti zice ca esti cea mai superba si minunata fiinta si te ciupeste si te trage de nas si de urechi, precum copiii de gradinita.... si uite asa incepe o zi minunata, cel putin pentru mine.
Astazi m-a adus la birou el. Mereu ma intrebam cum o fii sa te aduca sotul la munca si azi am aflat:) Nu pentru ca nu ar fi vrut sa ma aduca pana acum, ci din simplul motiv ca el pleaca mult mai devreme decat mine la munca. E frumos sa stai si-n dreapta dimineata la prima ora si sa nu te enervezi tu cu toti cretinii din trafic, da e frumos, ma declar incantata de ideea de a ma aduce la biroul sotul meu. Si desi am ajuns repede, ne-am hlizit in masina si am ras de toti ciudatii de pe strada care ne inconjoara. Am luat croissante si lapte sa mancam, am luat si pentru colegii mei de masa:), le-am facut si lor dimineata mai frumoasa pentru ca si eu sunt fericita si mi se pare normal sa-i fericesc si pe altii.
Hmm, da, da se vede ca nu prea imi sta gandul la munca, nu? Mi-e dor de vacanta. In anii precedenti la timpul acesta, eram intoarsa din concediu si aveam un tonus mult mai bun, dar nu mai bun ca astazi, astazi zambesc v-am spus....

Nu inteleg oamenii...

As vrea sa vorbesc despre oameni. Despre oamenii din jurul meu, despre ce iubesc oamenii ce-mi sunt zilnic alaturi, despre pasiunile si lucrurile la care aspira si viseaza. Toti cei ce ma inconjoara sunt fericiti aparent, cel putin asa ii vad eu, habar n-am insa cat este adevarat. Vad zambete false, aud cuvinte vulgare, vad oameni perversi, vad o lume care nu-i a mea, o lume pe care eu n-o iubesc.
Ma intreb zilnic "de ce esti atat de fals", "de ce iti place sa pari altfel fata de cum esti", "de ce lasi impresia ca ai o viata minunata", "de ce razi de altii cand nici tu nu esti mai presus de ei", de ce faci lucrurile astea?
Insa, nimeni nu-mi raspunde. As vrea sa aud, sunt fals pentru ca asa am fost toata viata si nu stiu sa fiu eu insumi. Sau, imi place sa arat ca altii, mi se par mult mai interesanti decat persoana mea. Sau, duc o viata mediocra, nu sunt fericita, nu am pe nimeni alaturi caruia sa ma plang, asa ca tin in mine si las impresia ca viata mea e la superlativ, sau rad de altii pentru ca nu stiu sa fac altceva, sau rad de altii pentru ca si altii au ras la randul lor de mine. As vrea sa aud orice, o scuza macar, nu sa vad atata falsitate. Mi se pare groaznic. Sunt o neinteleasa intr-o lume pe care n-o inteleg.

Poate or veni si zile mai bune...

Imi este cumplit de frig.
De azi dimineata, dar nu numai, ma gandesc la niste zile insorite, undeva pe o plaja pustie, stand la soare cu un frappe in mana si uitandu-ma la infinita apa a marii. Da, mi-e dor de mare. Abia astept sa plecam, sa ne odihnim.
In ultimul timp viata a fost din ce in ce mai nebuna. Nu stiu ce mai urmeaza, insa am realizat ca atunci cand spui ca nu se poate mai rau, sa fii sigur ca se poate si mai rau decat acum.
O insiruire de lucruri ni s-au intamplat, o multime de decizii a trebuit sa luam, cu o gramada de lume nu am apucat sa vorbim, nu mai zic sa ne vedem, multe lucruri si ganduri pe care nu am apucat sa ni le impartasim, insa, suntem multumiti si fericiti, desi suntem atat de agitati si nu ne culcam decat la miez de noapte.
Ne-am apucat sa renovam casa, dintr-un gand spontan, ca majoritatea deciziilor pe care le-am luat de cand suntem impreuna. De cele mai multe ori am gresit, insa uneori cred ca trebuie sa fii si spontan ca sa poti lua niste hotarari bune in ceea ce priveste viitorul nostru.
Stim ca se apropie nunta si poate nu era momentul sa facem alte cheltuieli decat cele prevazute pentru nunta, dar si acest lucru trebuia facut si daca tot am avut ocazia, de ce nu? Stiu ca o sa ne chinuim in urmatoarele luni si mai mult din cauza cheltuililor pe care le avem de facut, dar asta este, mergem inainte, desi de multe ori ne mai uitam si inapoi.
N-a zis nimeni ca o sa fie usor, nici nu ne-am asteptat, insa parca nu se mai termina. Ne-am saturat de praf, din ala alb, care se pune peste tot, si-ti intra si-n nas si-n ochi, ne-am saturat de umezeala, de miros de materiale de constructii, ne-am saturat de lucruri de cumparat repede, adica nu repede, ne trebuie ACUM, ne-am saturat sa mancam pe ziare si sa bem un suc direct din sticla, pentru ca paharele sunt si ele la fel de albe, de la praful ala. Ah, ne-am saturat si sa ne trezim devreme, ne e dor sa vedem un film, ne enerveaza cand suna telefonul, ne-am saturat de mancare rece, ne-am saturat cam de tot in general.
Cica in weekend terminam cu nebunia, insa nu-mi vine sa cred. La cum arata casa, mi se pare mult prea indepartat momentul cand vom spune “am terminat”, dar speram sa fie mai bine. Voi stiti cum e?

I'm happy...

Astazi m-am trezit mai obosita decat m-am culcat, dar cu o pofta de scris. Desi de multe ori am atatea lucruri pe care sa le spun, sau de care sa ma bucur sau sa ma revolt, insa nu am timp suficint sa le discut, astazi vreau sa am timp.
Am trecut peste o perioada destul de intunecata din viata mea, am reusit sa inving gandurile rele ce ma asupreau, am reusit sa zambesc si sa ma bucur de viata, pentru ca am avut oameni dragi alaturi. Nu sunt convinsa ca mi-au inteles starile intotdeauna, dar prin simplul motiv ca mi-au fost alaturi, m-au ajutat enorm. Probleme pentru care nu gaseam nici cu gandul o rezolvare, astazi nu mi se mai par atat de grave, astazi mi se par normale, intr-o viata normala.
Poate pentru ca sunt in pregatiri intense de nunta am aceasta stare de bine si de liniste?????
Daca acum cateva luni cand inchiriasem restaurantul pentru nunta, spuneam ca mai e o gramada de timp pana pe 4 septembrie 2010, astazi mi se pare ca mai e chiar foarte putin timp, desi uitandu-ma pe calendar numar fix 6 luni pana la acea zi. Avem o gramada de lucruri de rezolvat pana atunci si o gramada de kilometri de alergat, insa lucrul acesta nu ma sperie, cel putin pe mine nu, sunt lucruri normale, pe care nu le inteleg decat cei care au trecut prin ele. Ce daca mai avem de cumparat o tona de lucruri, si anume: rochii, costume, pantofi, invitatii, bauturi, verighete si multe multe altele, mi se par un fleac, pentru ca: SUNT PENTRU NUNTA NOASTRA.

Unica, evident ca si noi!!!;)

Sunt fericita, linistita si implinita. In sfarsit viata mea are un sens si o directie, in sfarsit stiu la ce sa ma astept si cum sa continui de acum inainte.
Nu contest ca I had the best time of my life pana acum, dar cred ca ce va veni de acum incolo va fi la superlativ and for ever.
I really love you bubule, and I know that you are the one for me, not perfect for everybody but perfect for what I need.:*:*:*:*:*

Cunoasteti sentimentul??