MAREAAAA, it is my first love, and it will be my last...

Sambata am fost la mare. Chiar daca era 21 Noiembrie si nu era vreme de plaja, mie mi-era dor de mare, asa ca l-am luat pe bubulinu' si pe prietenele mele si am plecat la mareeeeeeee. Cu acelasi entuziasm cu care merg si vara la mare, cu aceeasi nerabdare de a ma balaci cu picioarele in apa chiar daca e aproape iarna. N-am fost niciodata in perioada asta a anului la mare, trebuia s-o fac si pe asta, si recunosc ca a fost cea mai frumoasa zi ever din toate iesirile noastre spontane si fara bani.
Am avut o sedinta foto foarte lunga, ne-am bucurat de un soare puternic care ne-a facut sa aruncam gecile de pe noi si sa stam pe nisip ca vara. Foarte frumos la mare... Adica marea in sine, nu ceea ce o inconjoara. Am fost la fite in Mamaia, dar fitele nu-si au rostul decat vara, asa ca noi am fost "simplii si normali" iarna, chiar daca am fost pe plaja de la Iaki. Ne-am bucurat precum niste copii...cel putin eu asa m-am simtit. Am mancat la Scoica o saramura de crap si am baut clasicul Pepsi, si mi-a fost suficient...ca sa putem continua aventura spre Vadu. O locatie inca nedescoperita si exploatata de multi. Dana, desi nervii mei si ai Rebeccai au dat pe afara cand eram in campul acela...a fost superb, ai avut dreptate. Un loc salbatic, un loc linistit, un loc de care aveam nevoie. Buburuza noastra ne-a plimbat iar in locuri frumoase. Daca inca va e dor de mare, am in masina nisip suficient sa ne facem o plaja a noastra. Am adunat scoici si melci, am tipat, ne-am eliberat, am ras, surprinzator, nu ne-am certat...a fost sublim. "Bubu: dupa dealu' asta e marea! Noi: da, nu merge atat de tare sa nu intram direct in apa" ha ha. A fost fain la mare...Saptamana viitoare ne asteapta Brasovul....

Happy Birthday! 1 anisor!:(

Da, anul acesta, acum cateva zile, s-a implinit un an de la publicarea primei mele carti. O carte pe care am iubit-o dinainte s-o scriu, o carte pe care am visat c-o scriu, o carte pe care mi-a parut rau c-am scris-o. Dar am scris-o, am terminat-o. Am fost fericita cand s-a finalizat, am plans cand am luat-o de la editura, si tremuram de fiecare data cand o rasfoiam.
Acum, nu mai simt asta. Imi vine sa zambesc, sa rad, in hohote si sa ma uit cu dispret la cel pentru care am scris aceasta carte. Da, azi, nu ma mai regasesc in cele "19 ore...", da, azi, regret cele "19 ore..." si da, azi, as vrea sa nu fi existat "19 ore...".
Stiu, toata lumea o sa spuna, "nu trebuie sa regreti nimic din ce-ai facut, ci ar trebui sa-ti para rau pentru ce nu ai facut", dar nu pot sa nu regret, nu acum cand am ajuns sa cunosc, sa inteleg si sa iubesc oamenii. Probabil ca abia acum inteleg, ca la fiecare varsta, iubim altfel, si ceea ce pana nu demult credeam ca e iubire, am ajuns sa inteleg ca nu era decat obsesie.
"OBSÉSIE, obsesii: Tulburare a vointei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinta irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind constient de caracterul anormal al actiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul constiintei, stăruitor si anormal; preocupare chinuitoare."Atunci, nu eram constienta de caracterul anormal al actiunilor mele, azi insa sunt. Azi, zic eu, m-am maturizat. Azi regret ca am scris o carte despre un om pe care nu-l cunosc, dar pe care nu mai doresc sa-l cunosc, si regret ca am teancuri de carti acasa, de la editura inca nedesfacute...

Remember?

"Astazi imi aduc aminte de toate cuvintele pe care mi le-ai spus. Azi mi-a fugit iar gandul la tine, azi mi-e dor sa te vad, azi vreau sa uit ca te urasc, si azi, vreau sa-mi aduc aminte doar de zilele in care te iubeam. Azi te iert! Azi te iert pt toate noptile pe care nu le-am dormit din cauza ta, azi te iert pt toate minciunile pe care mi le-ai spus, azi te iubesc cum te iubeam in trecut. Esti iar al meu, nebunia mea. Nebunia si minunea mea esti tu! Mereu ai fost un vis, o speranta si o dorinta neimplinita. Mi-aduc aminte de toate lacrimile, mi-a aduc aminte de toate gandurile ce le-am strans atata timp amandoi, care parca abia asteptam sa ni le impartasim, mi-aduc aminte de sarutul tau, mi-aduc aminte de tine.
Cum am ajuns sa te urasc? Probabil la fel de usor cum te-am si iubit....ce nedreapta e viata asta. Iti aduci aminte cand plangeai ca nimeni nu te intelege si nu stiai ce se petrece cu tine? Mai stii??? Iubeai, era simplu, era ceva nou, era dorinta ta....visul tau. Mi-e dor de tine, mi-e dor de zilele acelea nebune, cand tipam, cand zbieram unul la celalalt si nimeni nu ne intelegea, ne certam si ne uram desi ne iubeam. Mi-e dor de aventurile si planurile noastre, cand te trezeai spunand ca "azi vin". Nu stiu cand a trecut timpul acela, cum s-au risipit toate vorbele nerostite.Cum am ajuns aici? Cum? Cand tot ce-am facut a fost sa te iubesc, cum, cand tot ce-am gandit a fost sa te urmez, cum?"

Orasul meu...

Mergeam aseara spre casa cu Rebecca, dupa un agitat concert Directia 5 si gandurile imi fugeau intr-o mie de parti. Mi-era somn, dar in acelasi timp eram cuprinsa intr-o stare de neliniste. Imi place sa conduc seara prin oras, totul mi se pare mult mai frumos noaptea. Blocurile desi triste, parca par mai vesele cu mii de beculete aprinse. Masinile aliniate toate la locul lor, odihnindu-se, parca nu mai enerveaza atat de tare ca sunt atat de multe. Nu e niciun zgomot, poate doar cateva masini care se indreapta si ele grabite spre odihna. Mirosul de iarna si frunzele ce inca mai cad din copaci, ma duc cu gandul la o vacanta, o vacanta linistita, fara zgomot, fara tipete, fara muzica la maximum, fara certuri....fara nimic. Mi-e dor de-o evadare la munte, mi-e dor sa fiu alintata si mi-e dor sa fiu rasfatata. In orasul meu, totul este posibil...Desi de atatea ori am spus ca m-as muta fara sa clipesc, cred ca apartin totusi acestui loc. Strazile ma cunosc, ma salut cu oamenii la semafor, din cand in cand lumea imi zambeste pe strada, si mi se raspunde cu "multumesc, va rog...", poate nu e totul pierdut, poate inca mai pot schimba ceva, ceva sa fiu multumita de orasul meu... Dar oare cine sunt eu sa pot schimba lumea, sa pot schimba oamenii, sa pot schimba mentalitatea? Ce pot sa fac eu, cand mi se spune mie si prietenelor mele sa stam jos pe scaune ca nu se vede spectacolul, cand noi eram la un concert, nu la o sezatoare, nu la biblioteca, nu la teatru...? Cred ca sunt prea naiva. Lumea nu se va schimba pentru mine, pentru tine sau pentru noi, lumea merge dupa cursul ei si nu se schimba niciodata !

Dis de dimineata...

Cafea cu noaptea-n cap...?
Hmmm, ce vreme infecta...as fi stat acasa in pat, sau la munte intr-o cabana, intr-un fotoliu langa soba, cu o ciocolata calda in mana, sa citesc o carte buna.
Imi place sa ma uit cum ploua... De aia de dimineata eram nerabdatoare sa plec de acasa. Aveam o intalnire stabilita, o intalnire importanta...la 7 jumatate, cu o persoana foarte misterioasa. N-as vrea sa spun prea multe despre ea, persoana respectiva, decat ca: vorbeste mult, rade frumos, fumeaza mult dar niciodata fara o bautura alaturi, se pisiceste, se alinta, se transforma, e rea...dar buna, e blonda si nebuna. ha ha ha.
Avem niste subiecte foarte delicate de dezbatut la ore din astea matinale. Nu le insir...e secretul nostru. ha!
Pupici blonzi.

Ma cuprinde tristetea...

De ce e viata nedreapta cu cei mai multi dintre noi?
De ce platim atat de scump pentru ceea ce traim?
Nu stiu, nu inteleg, mi-e greu sa inteleg, de fapt nimeni nu intelege. Cred ca sunt mai castigati cei fara suflet, pentru ca nu-i intereseaza absolut nimic in viata asta cumplita.
Nu stiu ce sa fac, cum sa ma comport, ce sa spun, cum sa sustin un om atunci cand are nevoie. Poate pentru ca Dumnezeu m-a ferit toata viata de lucruri grave.... si Ii multumesc.
Florin, " nasu' ", sunt alaturi de tine!!!!!

I Don't Miss Missing You!

Sometimes i hide with your picture
Which i know i should've thrown away
But still i try to deny that i feel
Nothing when i see your face

Tears and months and years have gone
Most of time, yeah, i stayed strong
it's ok, i'm ok
And i know that it isn't right
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night

I miss what could, could have been
Late night calls that never end
I'm ok, i'm ok
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go
I'm ok, i'm ok
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you
It's ok ... ok

I can't forget the day you left
Wish this pain was just make believe
Oh my heart breaks, now i'm missing
Why can't we rewrite our history?
Didn't know how i would feel
I thought that i would never heal
I'm ok i'm ok
Yeah, i moved on with my life
But sometimes is so hard to fight
Do not think of you every day and night

I miss what could, could have been
Late night calls that never end
I'm ok, i'm ok
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go
I'm ok, i'm ok
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missing you

Silence and unspoken words been so long it shouldn't hurt, but it hurts
If you ever think of coming home stay away i'd rather be alone, alone, alone
Cause baby

I miss what could, could have been
Late night calls that never end
I'm ok, i'm ok
I miss how you would hold me close
Like you'd never let me go
I'm ok, i'm ok
Your smile, your touch is in the past
Accept the fact you're never coming back Oh no
I miss that love, loving you, miss everything
But here's the truth, I don't miss missïng you
It's ok ... ok

Daca respecti toate regulile ratezi toata distractia.

Ho Ho. It's so fucking true!!!!

De ce sa respecti regulile cand poti sa le incalci?

De ce sa fii fraier sa ratezi toata distractia care apare atunci cand incalci regulile???

De ce sa nu vorbim, cand putem face o caterinca proasta pe seama noastra? Proasta? Chiar ca proasta...

Distractie mare n-am ce spune... dar ce puteti sa-mi cereti mie, sunt un om in doliu, care sufera, se imbraca in negru, isi taie venele de "durere" si plange in nestire? Beau numai ceai neagru pentru ca se potriveste perfect cu starea mea de aproape doi ani. Nu ma distrez, nu ies in oras, nu beau, nu fumez, nu fac sex, nu vorbesc cu absolut nimeni, stau si ma gandesc in gol. Sunt patetica, nu? Nu accept o floare niciodata decat daca este insotita de multe altele care formeaza un numar par.

Multumesc, nu m-am simtit niciodata atat de bine, de frumoasa, de superioara, de aroganta, de indiferenta, de minunata... ca atunci.

Get your own life mister... I really have one!

Preiau leapsa

Preiau leapsa.... dar se opreste la mine!
Ia se vedem ce imi iese mie:

1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta? Motiveaza alegerea facuta! (Dar intr-un film? Dar intr-un cantec?)

Carte: am mai jucat un rol intr-o carte, nu mai vreau, mi-a ajuns....

Film: Sweet November, pentru Keanu Reeves, evident!!!!!

Cantec: "Esti ingerul meu"- Directia 5, just because....

2. Daca ai putea sa iti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi fost de gen opus?Erika/Cristian.

3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pentru un an si de ce?

Grecia FOREVER!!!!!!!!!!!! acolo simt ca traiesc.

4. Care e visul cel mai neobisnuit pe care l-ai avut si ti-l amintesti?

Un mire si o mireasa. Mireasa foarte trista, aproape plangea, si toti invitatii incercau sa ii fereasca pe miri unul de celalalt. In final cei doi s-au vazut, el foarte entuziasmat, a luat-o in brate si o saruta, ea foarte trista, moarta! Jesus, groaznic....

5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

Aaaaa, e clar ce sunt: pisi :D. Sa stau toata ziua la caldurica, cineva sa ma mangaie, sa-mi dea de mancare, sa ma alinte si eu sa torc de placere si sa scot cateun "miauuuuuuu".

6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva, pentru o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?

Ar fi un barbat. Simplu...urasc barbatii:)))) si mi-as dori cel mai mult sa stiu ce gandesc, si nu atat de mult ce gandesc, cat modul si logica dupa care gandesc...:))

7.Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Eu blonda fiind, m-as gandi ca am fost aleasa dintr-un anume motiv de-am ramas singura pe lume, am o misiune de indeplinit. Ce-as face???? M-as uita la telefon....Daca vad "no messages"...atunci ma sperii....e grav.

....Mai departe sa nu preia leapsa asta nimeni :D

You never looked so good

You never looked so good, As you did last night, Underneath those city lights, There walking with your friend, Laughing at the moon, I swear you looked right through me, But i'm still living with your goodbye, And you're just going on with your life, How can you just walk on by, Without one tear in your eye, Don't you have the slightest feelings left for me, Maybe that's just your way, Of dealing with the pain, Forgetting everything between our rise and fall, Like we never loved at all, You, i hear you're doing fine, Seems like you're doing well, As far as i can tell, Time is leaving us behind, Another week has passed, And still i haven't laughed yet, So tell me what your secret is, To letting go like you did, like you did, Did you forget the magic, Did you forget the passion, Did you ever miss me, Ever long to kiss me, You, you never looked so good

De cate ori?

De cate ori ai spus: "azi m-am indragostit"?

De cate ori te-ai intrebat: "cat va dura de data asta"?

De cate ori ai zis: "this is the one"?

De cate ori ai tipat: "de ceeeeeeeee"?

Presupun ca de multe ori, te-ai intrebat lucrurile acestea si totusi inca mai crezi ca o sa fie bine. Inca mai vrei sa simti, acel inceput din fiecare relatie pe care o traiesti, si crezi ca langa persoana potrivita, il vei trai vesnic. De ce speri ca de fiecare data va fi altceva, de ce inca ai incredere in oameni si de ce inca mai crezi vorbele pe care ti le spune cel ce incearca sa te cucereasca?

Vreau sa cred ca am trecut de faza in care credeam tot ce aberau ei, vreau sa cred ca nu ma mai afecteaza toate cuvintele, toate dorintele, toate sperantele, vreau sa cred lucrul acesta si cred ca am inceput sa fac asta de ceva vreme.

Azi, nu mai cred in litere, cuvinte, propozitii si fraze, azi doar flirtez. Cu cine vreau, cand vreau, unde vreau si cu cine-mi place. Azi sunt eu, dar alta...nu mai cred in vorbe ;)

Singur te caut in noapte...

Singur te caut in noapte
Unde esti?Unde esti?
Singur pe strada pustie
Ratacesc…

Ce fericiti am fost ?
Cand toate aveau un rost
Cat de singuri suntem azi?
Poate peste un timp
Vom incerca zambind
Sa ne amintim din nou
Niciodata nu te voi uita
Cheama-ma oricand vei vrea

Singur te caut in noapte
Unde esti?Unde esti?
Singur pe strada pustie
Ratacesc…

Imbatranesc...

Da, se pare ca imbatranesc. Da, se pare ca au dreptate colegii mei cand imi spun ca termenul meu de garantie se apropie de expirare. Da, simt pe pielea mea ca am facut 27 de ani. Da, sunt intepenita de mijloc. Doamne cum suna, nu sunt vreo baba, si totusi nu ma pot misca:))

Si totusi, nu le invidiez pe cele mai tinere ca mine, pentru ca eu si celelalte femei trecute de varsta asta, stim ca de acum incolo avem cel mai mult de oferit. N-o sa ne comparam niciodata cu o pustoaica de 23 de ani, careia ii lipseste maturitatea. Noi suntem mult mai sigure pe noi, stim ce vrem, stim sa ne expunem si sa ne aratam sentimentele, stim sa flirtam cu barbati de 35 de ani, stim ca suntem mai dorite pentru ca suntem mai intelepte, stim sa fim femei apreciate.

Deci ca sa inchei, desi nu ma pot misca, desi nu voi putea face diverse lucruri azi, sclipirea nu-mi lipseste, altfel nu mi s-ar fi spus de dimineata "good morning sunshine" ;)

Oboseala crunta...

Sunt neobisnuit de obosita. "Ce-ti mai place viata Miha !!!!":)))) Asa-mi trebuie, daca nu dorm, daca umblu aiurea... Weekendul acesta a fost unul agitat, urmatorul se anunta la fel, nu stiu cand o sa-mi mai revin :D


De weekendul acesta:











Astea sunt o parte din pozele de la cununia lui Stefan, revin cu alte poze maine, in alte ipostaze :)

Marti

Hmmm, tocmai am ajuns la birou si mi-e foarte somn. Trebuie sa ies din starea asta. M-am intalnit cu Rebecca pe drum si am mers amandoua spre munca. Normal ca si astazi aveam amandoua chef sa ne oprim la o cafea, insa n-am facut-o, si acum suferim amandoua:))

Ne binedispunem intotdeauna cand ne oprim la cafea pe Magheru sau Dorobanti, dar azi nu. Am venit direct la office. Dumnezeu stie de ce, ca mi-e un somn de abia vad monitorul. Colegii ma evita, toti stiu asta, ca pana in jurul orei 11 nu sunt in stare de nimic. Ma uit la teancul de hartii pe care le am pe birou si nu stiu cu ce sa incep, telefonul e pe silent, nu vreau sa-l aud, doar radioul merge asa in surdina, insa ma streseaza reclamele tampite care sunt difuzate pe post, cred ca o sa-l inchid... Ma uit pe calendar, 25 August...Jesus, cand s-a dus si luna August.

Fix un an si 9 zile pana la nunta mea, daca stai sa te gandesti, spui ca mai e o gramada de vreme, dar cand o sa ne apucam de pregatiri intens, timpul o sa treaca mult mai repede. Abia astept.

Mi-aduc aminte de toate prostiile pe care le-am facut de-a lungul vietii, si zambesc. Pana in momentul acesta, am avut o viata frumoasa, deosebita si imprevizibila, si nu spun asta ca sa impresionez, ci chiar asa este. De acum bucuriile vietii or sa fie cu totul altele, o sa ne bucuram de un copil, o sa ne bucuram de fiecare concediu petrecut impreuna ca familie, o sa ne bucuram de fiecare cina luata impreuna, o sa ne intoarcem intotdeauna cu placere acasa la parintii nostri, o sa fie cu totul altfel de acum, dar suntem pregatiti, I feel it!:)

Astazi

Astazi m-am trezit destul de intoarsa. Nu ca n-as avea un car de motive, dar parca starea asta nu-mi mai trece. Simt ca am nevoie de o vacanta lungaaaa, daca nu definitiva. Mi-e dor sa stau la un frappe pe strazile din Salonic, mi-e dor sa stau pe sezlong la soare mancand bucatele de pepene galben rece, mi-e dor sa ascult ce vorbeste lumea si sa nu inteleg mare lucru, mi-e dor sa rad de taranii nostri cum se etaleaza ei pe plaja. Ieri tocmai a venit un coleg de la Geneva, si mi-a povestit ce-a facut in vacanta lui de 3 saptamani. M-a intors pe dos... mi-a povestit ca a fost vreo 3 zile si in Venetia si mi s-a facut dor si de Italia. Incredibila Venetia....cea mai faina destinatie pe care am vazut-o pana acum. Foarte romantica, era normal sa-mi placa...it's like me:) Si tot vorbesc despre vacante....despre calatorii, despre plecari in general. O prietena de-a mea vorbea aseara sa mergem la Vienna in octombrie, si noi ca fetele.... Oare am o problema cu calatoriile? Nu degeaba imi zice toata lumea ca Miha e pregatita mereu, cu bagajele la usa:)))) Saptamana viitoare se anunta un weekend la Bran, desi am fost de nenumarate ori, nu m-a plictisit deloc Branul. Mergem cu nasii nostri, nici nu vreau sa ma gandesc ce nebunie o sa fie...:D. Iar ne uita Dumnezeu la baut pana la 3 dimineata si la povesti despre "primii pasi intr-o casnicie":)))). Abia astept. Sunt pregatita! Asa cum am spus, sunt cu bagajele la usa, o parte sunt deja in portbagaj:))))))

Unable to let go...

"Cea mai familiară scenă din filmele de dragoste e, pentru mine, reîntâlnirea după ani şi ani, când, loviţi de maturitate, cei doi au curaj să mărturisească în sfârşit ce tâmpenii le treceau prin cap ultima dată când fuseseră împreună…cât de mult şi-ar fi dorit ca verdictul pe care l-au dat atunci în mintea lor să nu fi fost adevărat…Şi iată-i cum se regăsesc acum regretând şi zâmbind amar-nostalgic la gândul că n-au avut niciodată curaj să înfrunte realitatea.
Eu n-am avut curaj niciodată. Am încercat să mă obişnuiesc cu fatalitatea pe care îmi imaginam că o trăiesc şi să nu o las să mă afecteze, dar n-am reuşit niciodată să fiu pregătită să aud, s-a terminat.
Ce mi se pare şi mai jalnic la meditaţia asta de acum la o cafea amară, e că sunt incapabilă să uit ceva ce pentru mine nu s-a terminat. Ştiţi boala aia specific feminină, care i-a dus la exasperare pe toţi bărbaţii, adică pe toţi bărbaţii? Se numeşte Unable-to-let-go şi se vindecă doar atunci când reuşeşti să te debarasezi de imaginea mitică pe care i-ai construit-o şi păstrat-o cu grijă la tine în cap şi când poţi să vezi cum era el de fapt, de la început, în realitate.
Obsesie? Poate doar spaimă de ridicol. Disperarea de a găsi un indiciu cât de mic că nu ai fost atât de idioată încât chiar să crezi minciunile pe care el le considera doar casual conversation.
Acum că mi s-a terminat cafeaua, mă duc să-l bârfesc puţin. Ridiculizarea obiectului care te-a ridiculizat te face de multe ori să te simţi mai bine… dar nu te vindecă de trecut niciodată."

Don't we all love money...

"Cei mai perverşi dintre noi se îndrăgostesc prin autosugestie. Mai întâi facem calcule şi apoi începem să inventăm calităţi pentru viitorul partener de viaţă. Şi dacă unele dintre ele nu sunt chiar atât de evidente, i le spunem şi lui, să înceapă şi el să creadă o dată cu noi că olimpiada aia pe şcoală la mate dintr-a V-a e dovada incontestabilă că e un geniu.

Uneori, în momentele de tristeţe/singurătate/luciditate, alunecăm spre numele ăla nenorocit din telefon care nu ne dă pace când ne gândim ce căldură ne invada corpul când l-am văzut pe posesorul lui ultima dată.

Femei sau bărbaţi. Suntem toţi la fel. Profitori ordinari. Pentru că grija zilei de mâine n-are cum să fie sexy. La nimeni. Pentru că dragostea şi mila nu au cum să existe în acelaşi corp. Corp, că suflet nu cred că mai avem de mult."

Plec...

N-am avut curaj sa iti spun ca voi pleca diseara
Acum e prea tarziu, masina ma asteapta afara
Nu ma opri, e mai bine sa-mi gasesc alta cale
N-a ramas nimic, nu mai cred acum in vorbele tale.

Plec, un nou inceput ma asteapta
Azi plec, iubirea mi-a fost tradata
Azi plec si las tot ce-i rau in urma mea.

Nu am vrut sa vad focul ce in inima iti arde
Acum e prea tarziu, pe drum sunt si-am ajuns departe
Nu ma opri, e mai bine sa nu-mi ceri iertare
Totul s-a sfarsit, ramai acum cu visele tale.

Walking Away...

Unde ne indreptam?
Mi-e foarte clar ca nu intr-un loc frumos, vesel, plin de oameni fericiti. Mi-e si mai clar ca lucrurile nu merg bine, pentru mine, pentru nimeni observ... Mi-e extraordinar de clar, ca trebuie sa plec, fara sa ma uit inapoi, fara sa ma intreb de ce trebuie s-o fac, fara sa ma gandesc la cum va fi.
Acesta este pasul pe care urmeaza sa-l fac.
Am fost dezamagita. Poate prea dezamagita, de toti cei pe care i-am considerat prieteni, de cei cu care lucrez, de cei care ma inconjoara si imi zambesc fals, de cei care-mi spun fara sa clipeasca ca ma iubesc, si ma mint, am fost dezamagita de tara asta.
Da, spun tare si raspicat, vreau sa plec, trebuie sa plec, ca sa nu-mi para rau mai tarziu ca am ramas.
Inca nu stiu unde, inca nu stiu cand, inca nu stiu in ce conditii, ceea ce stiu este ca acesta va fi NEXT STEP! :(

Feel so Sad...

Am ajuns in punctul in care m-am lecuit de prieteni...de cei care nu inteleg ce inseamna sa ai o problema si care nu stiu cum e sa traiesti cu probleme, si nu stiu decat sa loveasca crezand ca asa este corect sa rupi o prietenie. Am ajuns in punctul in care am invatat, ca nu exista prieteni adevarati, si ca toate prieteniile au un interes anume. Am ajuns in punctul in care, incepand de azi nu mai am nevoie de nimeni, nu vreau sa mai stiu de voi si nu vreau sa mai stiti de mine !!

La alti ani...

Eu am fost ALTFEL, deci ma bucur ca n-am trecut prin astea :): cand ai 19 ani….totul ti se pare altfel, vrei sa ajungi la 20 ani…ca de’, schimbi prefixul… mare petrecere mare, vrei ca toata lumea sa stie, sa afle, cat ai crescut tu, sa stie toti ca TU, ai 20 ani!. La 21...te indragostesti nebuneste, ti se pare ca totul e roz...normal, el e mai mare cu cativa ani si are alte asteptari de la tine, te vrea matura si in acelasi timp sa fii inocenta. Tu nu reusesti pentru ca inca iti plac iesirile cu prietenele tale, care sunt singure, nu au iubiti, si stati si va hliziti la o cola, si tu povestesti ce ai mai facut sau n-ai facut cu iubitul tau. El se desparte de tine pentru ca vrea o femeie cu atitudine, o femeie experimentata, o femeie care sa-i dea libertate atunci cand are nevoie, o femeie care intelege cand e cazul sa se retraga, fara bocete si amenintari cu moartea. Tu, plangi, mult, te consumi, il ameninti, te gandesti sa faci cele mai dramatice lucruri, toate pentru EL. Iar el...mai mult ca sigur e undeva in oras cu prietenul lui cel mai bun, stand linistiti la un vin...povestindu-i ca s-a despartit de tine. Trist. Ajungi la 22 de ani, si deja dupa trauma traita in trecut, te simti mai “capabila” si crezi ca stii cum sa-l cuceresti pe viitorul tau iubit. Iesi prin cluburi, tot cu gasca ta de fete, SINGURE, si puneti toate ochii pe acelasi barbat, evident mai mare decat voi. El va arunca cate o privire...si voi sunteti toate un zambet, lesinate, vorbiti tare...sa atrageti atentia...sa fiti si voi vazute. Nu se intampla mare lucru, poate el pleaca cu una dintre voi acasa, se consuma actul...si de a doua zi, el “uita” sa va sune. Incepi sa-ti pui intrebari? “E ceva in neregula cu mine? De ce mi se intampla mie?” La 23 de ani...ai reusit in sfarsit sa pui mana pe un “el”, incepi sa-ti faci planuri cu el, sa se mute la tine, sa te muti la el...vrei sa faceti totul impreuna, sa fii mereu cu el...si logic, il sufoci si pe asta...si tace si tace, si dupa vreo 2 ani iti spune, pa. N-a mai putut, era prea mult pentru el...deja se gandeste cum o sa iasa iar in oras singur, cum se strange cu gasca lui de baieti dornici de actiune cu pustoaice de 20 ani. Pe la 25 de ani, incepi sa intelegi cam care e cursul unei relatii si ce trebuie sa cam faci, cum sa te comporti, insa iti este inca greu...pentru ca TU, inca ai piticii tai din trecut, cu sunatul si verificatul noaptea, si cu intrebarile tale isterice “unde esti?”, “cand vii?”, “cu cine esti?”...si fuge si asta. Si uite cum incet incet...iti dai seama ca nu asa trebuie sa te comporti, ca nu asa il pastrezi langa tine mult timp, ca nu in felul asta il faci sa te iubeasca mai mult, ca nu asa ai incredere in el...si te lupti cu tine, si te-apuci sa citesti tot felul de tampenii, sa intelegi cursul lucrurilor, si incerci sa te maturizezi...si poate reusesti sau poate nu...si ajungi la o varsta, la care totul e posibil, barbatii incep sa te priveasca ca pe o femeie in sfarsit, nu ca pe o papusa cu care isi satisfac dorintele, si care te iau cu ei, doar pentru ca “dai bine in peisaj”.
La 27 ani. Esti ALTFEL! :)

Leapsa...

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:
"noastre sa ne fie bine, sa ne intelegem, sa fim impliniti, sa"

2. Fara sa verificati, cat e ora :
10:45

3. Verificati:
10:52

4. Cum sunteti imbracat(a)?
tricou alb, pantaloni scurti gri, balerini albi. Am o problema cu albul????

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Vorbeam la telefon... de'...e ziua mea:d

6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
Radioul...ceva de Directia5

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Azi dimineata la o cafea cu Rebecca.

8. Ce-ati visat ieri noapte?
Nu mai stiu...Dar stiu ce-am visat alaltaieri, merge?

9. Cand ati ras ultima data?

azi dimineata la cafea cu colegii...

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
Nimic...sunt albi si atat.

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Mi-as cumpara un loc linistit al meu...

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

Angels & Demons

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
Nu

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Intereseaza pe cineva anume? :))

15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
Ca ma marit la anu'

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
Erika

17. Si daca ar fi vorba de baiat?
Cristian

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Da, in fiecare zi ma gandesc sa plec...

19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
ca sunt iertata pentru toate greselile facute...

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
conceptiile si gandirea oamenilor

21. Va place sa dansati?
nu foarte tare

22. George Bush?
Nu

23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?

evident o crima sau un accident :(

24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?
Rebecca, Cosmin, Bogdan, Nicoleta

Se lanseaza "19 ore..."

Da! In sfarsit lansam oficial "19 ore..."
Evenimentul va avea loc la Muzeul National de Istorie in data de 5 Martie 2009, orele 17.
Desi plina de emotii, sper sa fie o lansare frumoasa si reusita, alaturi de persoanele dragi mie.

Va astept cu drag !