Imi este cumplit de frig.
De azi dimineata, dar nu numai, ma gandesc la niste zile insorite, undeva pe o plaja pustie, stand la soare cu un frappe in mana si uitandu-ma la infinita apa a marii. Da, mi-e dor de mare. Abia astept sa plecam, sa ne odihnim.
In ultimul timp viata a fost din ce in ce mai nebuna. Nu stiu ce mai urmeaza, insa am realizat ca atunci cand spui ca nu se poate mai rau, sa fii sigur ca se poate si mai rau decat acum.
O insiruire de lucruri ni s-au intamplat, o multime de decizii a trebuit sa luam, cu o gramada de lume nu am apucat sa vorbim, nu mai zic sa ne vedem, multe lucruri si ganduri pe care nu am apucat sa ni le impartasim, insa, suntem multumiti si fericiti, desi suntem atat de agitati si nu ne culcam decat la miez de noapte.
Ne-am apucat sa renovam casa, dintr-un gand spontan, ca majoritatea deciziilor pe care le-am luat de cand suntem impreuna. De cele mai multe ori am gresit, insa uneori cred ca trebuie sa fii si spontan ca sa poti lua niste hotarari bune in ceea ce priveste viitorul nostru.
Stim ca se apropie nunta si poate nu era momentul sa facem alte cheltuieli decat cele prevazute pentru nunta, dar si acest lucru trebuia facut si daca tot am avut ocazia, de ce nu? Stiu ca o sa ne chinuim in urmatoarele luni si mai mult din cauza cheltuililor pe care le avem de facut, dar asta este, mergem inainte, desi de multe ori ne mai uitam si inapoi.
N-a zis nimeni ca o sa fie usor, nici nu ne-am asteptat, insa parca nu se mai termina. Ne-am saturat de praf, din ala alb, care se pune peste tot, si-ti intra si-n nas si-n ochi, ne-am saturat de umezeala, de miros de materiale de constructii, ne-am saturat de lucruri de cumparat repede, adica nu repede, ne trebuie ACUM, ne-am saturat sa mancam pe ziare si sa bem un suc direct din sticla, pentru ca paharele sunt si ele la fel de albe, de la praful ala. Ah, ne-am saturat si sa ne trezim devreme, ne e dor sa vedem un film, ne enerveaza cand suna telefonul, ne-am saturat de mancare rece, ne-am saturat cam de tot in general.
Cica in weekend terminam cu nebunia, insa nu-mi vine sa cred. La cum arata casa, mi se pare mult prea indepartat momentul cand vom spune “am terminat”, dar speram sa fie mai bine. Voi stiti cum e?
