Ganduri...

Am uitat cum era sa zambesc. Acum imi aduc aminte de toate lucrurile frumoase din viata mea. Au fost destule si inca or sa mai fie, pentru ca viata mea inca nu a ajuns la sfarsit, pentru ca misiunea mea pe pamant inca nu s-a finalizat si inca nu a fost implinita. Sunt un inger ce vegheaza asupra catorva suflete ce imi “apartin”. Nu pot ingadui sa li se intample nimic rau...pentru ca as primi pedepse crunte. Viata pe pamant este atat de frageda, este atat de firava si grea uneori, incat am inceput sa simt si sa am sentimente ca un om normal, ca un om adevarat, insa “ingerii” n-au voie sa iubeasca si sa se implice. Imi place sa fiu “inger”...nu m-am plans niciodata, vad lucruri bune si sunt capabila sa fac doar lucruri frumoase...asa este in cercul nostru al “ingerilor”. Ma bucur cand pot sa fac pe cineva fericit si il fac sa rada...asta ma face si pe mine sa zambesc si sa realizez ca nu este atat de rau sa traiesti pe Pamant.
Am ganduri si sperante precum o fiinta, precum un suflet indragostit...se poate sa iubesc oare? Dar ma intreb cine mi-a ingaduit si cine mi-a fagaduit mie sa iubesc. De ce aproape mai mereu “ingerii” sufera in final? Sunt raniti, deziluzionati si isi pierd orice speranta logica de a fii fericiti.
Dar ce e un inger? Cine-l poate numi asa? De ce sunt asa putini si de ce toti sufera unul pentru celalalt?

Idei pe hartie....

Te-ai intrebat vreodata cum este sa faci anumite lucruri in viata si sa nu primesti nici o multumire verbala din partea cuiva? Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa iubesti pe cineva si sa nu simti nimic din partea acelei persoane, nici ura, nici dezgust, nici caldura, nici nimic? Te-ai asteptat de multe ori ca toate visele ce le-ai avut candva sa ti se indeplineasca intr-o buna zi? Viata fara caldura cuiva nu exista, fara o mangaiere, fara vreo satisfactie, viata este nula. Nu vezi nici un inteles in tot ceea ce ti se intampla si mai mult de atat, nu-ti mai doresti nici sa traiesti. Ti se pare ca viata nu are nici un sens, nici un rost fara o persoana care sa-ti inteleaga toate trairile si sentimentele acestea.
De multe ori persoana care este langa tine nu intelege si nu percepe aceste mesaje asa cum tu le transmiti si de cele mai multe ori ramai asa dezamagit.
Incepi sa te gandesti ca nu este de fapt persoana potrivita, langa care ai visat ca vei imbatrani, langa care iti vei creste copiii si langa care vei adormi mereu zambind. Viata ne triseaza de atatea ori si asta nu ne face decat sa rabufnim, sa suferim si sa incercam sa ne distrugem atat fizic cat si psihic. Si atunci te intrebi...”oare de ce m-am nascut, oare care e menirea mea in aceasta viata? Are rost sa mai continui sau ar fi mai bine sa le fac pe plac unora si sa dispar?”
Sunt intrebari pe care toti ni le-am pus macar o data in viata, dar la care nu am gasit raspunsuri sau pur si simplu am abandonat ideea de a mai vrea sa aflam. Gresim de cele mai multe ori atunci cand tipam cu lacrimi in ochi: “fara tine nu vreau sa mai traiesc!!!” Este viata noastra la urma urmei, de ce sa-mi fac acest rau si sa ma privez de viata mea pe care am primit-o ca pe un dar? Cum sa fac toate lucrurile la care am visat, sa am o cariera infloritoare, sa am o familie frumoasa, sa am cei mai minunati copii care vor fi campioni la tenis de camp respectiv inot, cum sa ma afirm in proiecte care pentru mine parea doar mazgalituri pe hartie? Cum? Daca eu spun ca fara tine nu mai vreau sa traiesc ???