Mi-e dor de atatea lucruri si atatea persoane... Mi-e dor sa beau cafeaua dimineata pe terasa fara sa fiu grabita sa ajung la birou, mi-e dor sa stau la povesti cu Alexandra....fara sa ne gandim la grijile noastre, mi-e dor sa privesc cerul fara sa ma gandesc la ceva anume...mi-e dor sa stau la povesti cu Bogdan contempland despre viata, mi-e dor sa fug la Brasov fara sa ma gandesc la prostii, mi-e dor sa rad cu Marian de orice banalitate...Mi-e asa dor sa fiu vesela!
Unde ne indreapta viata asta grabita si ce vrea de la noi? Sunt scarbita de atata mizerie si atatia oameni nepasatori....mi-e dor sa vad oameni fericiti radiind de bucurie....Mi-e dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu